Destinaţia zilei: Cascada Cailor din Maramureş

Unde te poţi refugia din faţa unei zile toride de vară? La mare, cu condiţia să fie mai aproape de tine. Sau la munte. Asta e mai aproape de Sighet. Zis şi făcut. Bagajul minim. Echipamentul de vară, tricou, pantaloni scurţi, bocăncei. În rucsac, o pereche de pantaloni lungi, o bluză de trening şi haine de ploaie. Chiar dacă ziua nu dă semne de ploaie, iar soarele arde şi nu e nici urmă de nor, la munte vremea se poate răzgândi. Destinaţia e aleasă: Cascada Cailor. Adică versantul nordic al Munţilor Rodnei, în apropierea staţiunii turistice Borşa. Distanţa între Sighetu Marmaţiei şi Borşa este de 82 de km şi poate fi parcursă într-o oră şi 35 de minute.

Chiar dacă drumul până la Borşa lasă mult de dorit pentru condiţiile de civilizaţie ale secolului pe care îl trăim, peisajul satelor maramureşene, ca şi frumuseţile pe care le ascund Munţii Rodnei, merită sacrificiul.
Sighetul Marmaţiei, Vişeu de Jos, Vişeul de Sus – cu maiestuoasa Vale a Vaserului şi Mocăniţa care o străbate, Moisei – cu ansamblul monumental al sculptorului Vida Gheza, dedicat masacrului din această localitate din octombrie 1944, format din 12 figuri de piatră, din care două reprezentând figuri omenești și 10 reprezentând măşti tradiţionale maramureşene, Borşa, Complexul Borşa.

Accesul spre cascadă este facil, fie că o iei pe jos, fie că preferi varianta mai comodă – contracost – cu telescaunul, din staţiunea Borşa. E uimitor să urci cu telescaunul peste brazi, peste vitele aflate la păscut ori peste oamenii ce-şi văd de viaţa de zi cu zi. E îmbătător mirosul răşinii, adus de adierea molcomă a vântului de vară. Şi poţi să admiri în voie peisajul. După ce cobori din telescaun, mai mergi pe jos vreo 15-20 de minute prin soare ori zone de pădure ce îşi oferă căutata umbră şi răcoare. La capătul acestui drum te aşteaptă minunea – Cascada Cailor. Una dintre cele mai frumoase căderi de apă din România. Aici, apa adunată din ploi şi topirea zăpezilor se adună într-un circ glaciar şi, de acolo, de pe versantul Pietrei Rele, se repede cu putere la vale, formând cascada în trepte, cu căderi succesive de 40 metri, apoi 20 metri.

De ce Cascada Cailor?

Legenda spune că pe păşunile întinse de pe Piatra Rea se afla locul preferat de localnici pentru a-şi ţine, din primăvară până în toamnă, hergheliile de cai. Dar liniştea hergheliilor era tulburată de urs. Acest rege al pădurilor carpatine îşi căuta pradă printre sutele de cai. În loc deschis, şansele lui de a găsi hrană facilă erau minime. Astfel încât, ursul încolţea caii deasupra actualei Cascade ale Cailor. Pe vreme de furtună, într-o noapte întunecată, sărmanii cai au fost înspăimântaţi de tunete şi fulgere, dar şi de atacul neaşteptat al ursului. Motiv pentru care, dezorientaţi, s-au îndreptat spre râpa de la Piatra Rea, căzând în hău. Ursul a avut parte de o pradă bogată, cel puţin 15 cai. Iar oamenii au găsit de cuviinţă să adauge denumirii acelor locuri, sintagme care fac referire la cai: Cascada Cailor, Podul Cailor, Muntele Cailor, Izvorul Cailor. E ca şi cum te-ai afla într-un regat al cailor.
Vuietul apei prăvălindu-se e o adevărată simfonie, iar imaginea stâncilor maiestuoase te face să uiţi de tumultul zilelor, de graba vieţii, te crezi pe un alt tărâm. Sub căderile de apă, pe pietre ori pe muşchi, vezi iţindu-se o floare ori un petic de iarbă şi te gândeşti de câtă forţă are nevoie acea nevinovată plantă pentru a rezista într-un loc aparent vitreg pentru ea.

Cuvintele sunt puţine şi nu pot descrie suficient fantasticul peisaj oferit de Cascadă. Nu poţi prinde în ele ecoul pădurii şi al stâncilor, zborul înalt al şoimului ce se învârte deasupra muntelui, vegetaţia ce se întinde pe tot traseul, dar te pot îndemna să dai frâu liber dorinţei de a vedea cu ochii tăi frumuseţile naturii, asupra cărora omul nu şi-a pus amprenta, dar pe care o parte o poate păstra mai departe sălbatică şi maiestuoasă, pentru a o transmite celor ce vin după noi!

Brînduşa Oanţă-Radio Sighet/Radio Cluj