Despre parentingul democratic și parentingul autoritar în rubrica ”Recomandarea psihologului”, marți, la Radio Timișoara
Stilul parental reprezintă un tipar de creștere a copiilor, iar în literatura de specialitate se vorbește despre patru stiluri care pot avea o influență asupra dezvoltării copilului, și anume stilul democratic, stilul autoritar, stilul permisiv și cel neimplicat. În rubrica de astăzi vom aborda primele două stiluri de parenting.
Articol de Dana Florea, 22 noiembrie 2022, 10:30
Părinții care adoptă stilul democratic vor stabili niște reguli clare și echitabile în creșterea copiilor și vor fi atenți la nevoile lor. Dacă cei mici încalcă regulile se va discuta într-o manieră calmă despre ce s-a întâmplat pentru a putea să înțeleagă care sunt consecințele comportamentale și pentru a menține o bună comunicare. Părintele poate să fie afectuos, dar în același timp are capacitatea de a fi ferm atunci când o cere situația. La maturitate copilul crescut în acest stil va putea să devină independent și să fie în contact cu propriile emoții, deoarece în familie i s-a permis să își expună punctul de vedere și nu a fost judecat atunci când a gândit și a simțit diferit față de ceilalți. În momentul luării unei decizii adultul va fi responsabil și va avea o imagine pozitivă despre sine.
Cel de-al doilea stil parental este cel autoritar și este caracteristic unei educații rigide în care pot să apară și pedepsele corporale pentru a stabili niște reguli. Părintele este perceput de către copil ca fiind rece, lipsit de empatie și cu o nevoie ridicată de control, deoarece își va dori să știe orice amănunt din viața celui mic și apare lipsa de intimitate. Copilul are rolul de a urma regulile și nu este încurajat să își exprime punctul de vedere, ci mai degrabă să execute sarcinile date de părinte. În multe familii este pus accentul pe notele obținute la școală, iar în momentul în care performanța este scăzută pot să apară conflicte între părinți și copii prin aplicarea pedepselor corporale. De cele mai multe ori copiii ajung să se învinovățească atunci când nu sunt perfecți în fața părinților și își trăiesc viața în frică și anxietate, având un nivel scăzut al stimei de sine.
Un prim pas spre schimbare este să identificăm stilul de parenting pe care îl folosim și să conștientizăm că are o influen?ă majoră în dezvoltarea copilului. Dacă decidem să mergem la un psihoterapeut putem să lucrăm ?i să reflectăm asupra modului în care am fost crescu?i pentru a vedea ce ne dorim să transmitem mai departe generațiilor viitoare.
Psiholog Ioana Eva Cădariu:
