? Evitați consumul exagerat de virgule pentru evitarea cacofoniilor
Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/
Articol de Dana Florea, 8 august 2016, 09:36
Rubricile sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.40 şi 11.20 şi în reluare duminica, de la ora 8.00.
(rubrică difuzată în 16 ianuarie 2015)
Astăzi o să vă spun câte ceva despre cacofonie. Încă din start vreau să spun că cacofonia nu e ceea ce credeți. M-ați prins : am făcut o cacofonie. Dar cacofonie nu înseamnă întâlnirea nefericită a unor silabe de tipul „ca ca”, „că că”, „că ca”, ci orice sunte neplăcute. Caconice sunt și următoarele exemple în care se formează un efect de ecou: „fetele le cunosc”, „după pășune”, „lângă găini” etc.
În limba greacă veche, adică în limba elină, „kakos” înseamnă „rău”, iar „phonia” — voce, sunet.
Am citit sau am auzit de multe ori că singurele cacofonii acceptate în limba română sunt: Ion Luca Caragiale, „tactica cavaleriei, biserica catolică, epoca capitalistă, Banca Comercială. Nu știu dacă ele sunt acceptate. Mai de grabă aceste cacofonii sunt inevitabile.
Sfatul meu este să evitați cacofoniile și, dacă, în vârtejul vorbirii, ele apar, nu recurgeți la clasicul pansament „virgulă”. Ca în exemplul „am observat că, virgulă, canadienii iubesc gerul”. Multe dintre cacofonii sunt inevitabile și această formă de evitare e neinspirată. După cum greșită e și plombarea unui „și” în exemple cum ar fi: „Ca și coleg, Mihai e foarte atent.” E căutat, pompos dar și greșit. Sună rău, dar formula de mai sus e și mai gravă! Așadar, e de preferat să spuneți ca atare. „Ca coleg, Mihai e foarte atent”. Așa, cu o mică pauză, să se audă că sesizați cacofonia.
