? Ficatul smochinei
Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/
Articol de Dana Florea, 9 decembrie 2016, 07:09
Rubricile sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.47, 11.47 şi 15,47.
(rubrică difuzată în 30 noiembrie 2016)
Ieri, am vorbit despre „boace”, adică forma veche a cuvântului „voce” și l-am citat pe lingvistul timișorean I. Funeriu cu o carte amintită de mai multe ori de la microfonul acestei rubrici: „Biografii lexicale”. Rămân la aceeași sursă și vă semnalez destinul unui cuvânt căruia nu îi priesc lunile de iarnă: ficat.
Nu e mare filosofie să mergi la dicționare și să observi că ficat provine din latinescul ficatum. Cuvântul este panromanic … ceea ce înseamnă că este prezent în toate limbile de origine latină: în italiană se spune fegado, în franceză — foie, în spaniolă — higado, în portugheză — figado. I. Funeriu observă că, în latină, cuvântul ficatum desemna smochina, ceea ce este departe de sensul actual, comun limbilor neolatine. Ficatulpropriu-zis era numit în limba latină jecur (iecur). Cum s-a ajuns de la fructul smochină la ficat e o enigmă pe care au dezlegat-o lingviștii. Dar, pentru asta, a fost nevoie de cunoștințe ce depășesc cu mult spațiul bibliotecii. Și ajung în… bucătărie. Acolo unde romanii îndopau gâștele și rațele cu smochine, pentru că așa puteau obține un ficat gras, mare și gustos. Produsului gastronomic astfel obținut i se spunea jecur ficatum,ceea ce se traduce prin „ficat de gâscă îndopată cu smochine”. Din această sintagmă, limbile romanice l-au păstrat deoar pe ficatum, astfel că, fără să știm, avem o denumire poetică și chiar vegetariană pentru un organ și, evident, pentru o specialitate plină de rafinament. A, să nu uit: la mulți ani tuturor ce își serbează onomastica de ziua Sfântului Andrei!
(Foto: pixabay.com)
