? Nombriliști și buricari

De câte ori aud expresia „buricul pământului” sau neologismul „nombrilism”, ce vine de la franțuzescul „nombril”, adică buric, mă gândesc la un episod îndepărtat al tinereții mele.

Cu aproape 40 de ani  în urmă, imediat după încununarea studiilor universitare, îi trimiteam o scrisoare celui mai important personaj din devenirea mea intelectuală în care îl întrebam dacă aș putea întâlni călugări practicanți de isihie. Nu știam că Părintele Mihail Avramescu, despre care este vorba, avusese mari probleme din cauza participării la mișcarea isihastă de la Rugul Aprin, un fenomen apărut în biserica ortodoxă română la începutul dificililor ani `50. Desigur, sunt dator să vă explic, foarte pe scurt, ce înseamnă isihasmul, fără a intra în dificile detalii de doctrină. În practica de zi cu zi, călugării isihaștii rostesc necontenit, ca și cum ar respira, „Rugăciunea inimii”. În inspir și în expir, ei respiră cu propoziția „Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!” Practicarea acestei rugăciuni, spun texte ale unor călugări de la Muntele Athos și nu numai, conduce la o obținerea unei liniști interioare, a unei stări de pace. De fapt, chiar cuvântul „isihie” s-ar traduce prin „liniște, pace interioară”.

Evident, pentru cei care știu câte ceva despre tehnicile orientale, e ușor de observat că ceea ce v-am povestit seamănă mult cu tehnicile yoghine.

Ce legătură are povestea asta cu buricul? Ei bine, adversarii catolici ai isihasmului i-au numit pe isihaști, în derâdere, buricari fiindcă, în timpul rugăciunilor, ei își priveau buricul. Adică centrul trupului.

(rubrică difuzată în 4 aprilie 2017ptembrie 2016)

Rubricile realizate de prof. univ. dr. Marcel Tolcea sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.47, 11.47 şi 15,47. Le puteți găsi și pe internet la http://radiotimisoara.ro/stiri/limba-romana/

Puteți asculta mai multe rubrici în Arhiva audio la: