? Uitați de „dânsul” și „dânsa” atunci când vă dă ghes politețea
Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/
Articol de Dana Florea, 16 noiembrie 2016, 09:41 / actualizat: 17 noiembrie 2016, 11:54
Rubricile sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.47, 11.47 şi 15,47.
(rubrică difuzată în 26 mai 2016)
De câte ori am prilejul, aduc vorba despre un lucru, un comportament tot mai rar: politețea. Cuvântul politețe merită puțină atenție fiindcă vine din franceză unde „poli” înseamnă „șlefuit, neted”. Adică un comportament politicos este fără asperități. Nu cred însă că am adus, până acum, în discuție un neologism ce este sinonim perfect pentru politețe: urbanitate.
Da, „urbanitate” ca substantiv înseamnă comportare civilizată; politețe, bună-cuviință. Ca și adjectivul „urban” în anumite expresii cum ar fi „atitudine, comportament urbane”.
Cât despre gafele de politețe, astăzi o să atrag atenția asupra unei greșeli frecvente în exprimarea multor vorbitori: folosirea pronumelui personal dânsul/dânsa pe post de pronume de politețe. În realitate, singurele pronume personale de politețe sunt „dumnealui” și „dumneai”, cu formele „dumneata/dumneavoastră”. „Dânsul/dânsa” sunt pronume personale, iar moldovenii știu foarte bine lucrul acesta atunci când spun așa: „Uite, acolo e mătura. Pune mâna pe dânsa și fă curat!” Sau „Dânsa e moartă de mult în cocină”. Aici dânsa se referă, desigur, la un animal grohăitor căruia îi spunem scroafă.
Drept urmare, e limpede că nu poate fi vorba de politețe atunci când îi spunem măturii sau unui animal, oricare ar fi el, dânsul sau dânsa.
Hai că nu e chiar atât de grea dânsa. Care dânsa? Limba română, evident.
