? Un fiasco presupune, obligatoriu, puțină împletitură de răchită

Articol de Dana Florea, 19 august 2016, 07:30

 

După ce ieri am vorbit despre un proiect oenologic și cultural, cineva m-a întrebat ce legătură are cartea pe care am citat-o cu rubrica de față. Da, cred că trebuia să fiu ceva mai explicit:  cartea semnată de enologul american Richard Vine are nenumărate trimiteri culturale și lingvistice. Nu degeaba titlul ei este „Curioasa lume a vinului. Vin și istorie, spirit și esență”. O să vă semnalez și în ediția de astăzi un cuvânt total neașteptat ce are legătură cu vinul, dar, până atunci, vă atrag atenția asupra unui clasament ce te pune pe gânduri. Da, un clasament al băuturilor în care vinul ocupă locul al treilea: după laptele de mamă și, evident, după apă. Unii spun că și berea concurează, dar nu vreau să intru acum în polemici inutile.

Așadar, Robert Vine nu se mulțumește să facă o doar o istorie documentată și savuroasă a vinului, ci și a a cuvintelor ce stau în același recipient simbolic în care este păstrată prețioasa licoare. Și, în clipa în care am rostit cuvântul „recipient”, mă gândesc, de pildă, la faptul că vechii greci obișnuiau să păstreze vinul diluat cu apă în niște vase mari cu gura largă numite „krater”. Cuvântul are legătură cu amestecul, dar, fiindcă aceste vase aveau gura largă, prin analogie „crater” a ajuns să desemneze gura unui vulcan.

Mai interesantă este însă istoria cuvântului „fiasco”. Știm, „fiasco” înseamă eșec, insucces, nereușită. Robert Vine observă că vinul ieftin de Chianti, din Toscana, este îmbuteliat în niște sticle ce poartă numele de „fiasco”. Sunt niște recipiente cu formă specială, iar baza sticlei este acoperită cu o împletitură de răchită. O fi fost un fiasco afacerea cu Chianti, cine știe!

(Foto: armadillobar.blogspot.com)