AUDIO / Cu verbul „a iubi” la RMN
Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/
Articol de Dana Florea, 30 decembrie 2015, 06:00 / actualizat: 30 decembrie 2015, 9:47
Rubricile sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.40 şi 11.20 şi în reluare duminica, de la ora 8.00.
(rubrică difuzată în 19 mai 2015)
Săptămâna trecută a debutat cu un scandal în viața politică: amantele parlamentarilor. Sau ale politicienilor. Amantă este un cuvânt mult mai frumos decât am putea crede. Dintr-un motiv simplu și ne necontestat: amantă vine de la verbul latinesc amo, amare, adică a iubi. Ca și cuvântul „amator”, al cărui sens prim este de persoană ce face totul din dragoste pentru ceva. Așadar, profit de ocazie că se vorbește despre iubire pentru a glosa în jurul acestui cuvânt mult mai complex decât ne-am închipui.
Spunem cu toţii: „Îmi iubesc mama, îmi iubesc copilul, îmi iubesc soţul/soţia, îmi iubesc meseria, îmi iubesc ţara”. Un singur verb, „a iubi”, şi, la fiecare propoziţie, avem un alt sens al lui. Un handicap al limbilor moderne — după cum arăta Denis de Rougemont într-o carte celebră —, fiindcă limbile vechi aveau câte un cuvânt pentru fiecare dintre această relaţie a verbului „a iubi”. Grecii, de pildă, distingeau clar „iubirea `amoroasă”, erotike, de iubirea părintească, naturală, adică psysike, sau de cea dintre prieteni — hetairike. În plus, ţineau la mare cinste ceea ce numeau „iubirea, afecţiunea ospeţiei”, xenike. Creștinii știu, iubirii dezinteresate de aproape grecii i-au spus agape.
Revenind la cuvântul amantă, acesta are câteva sinonime interesante: concubină, metresă, amoreză, drăguță, ibovnică, țiitoare. Sinonimele de mai sus trădează epoci și moravuri: concubina era o soție de condiție socială inferioară cu care bărbatul împărțea patul (cum cubare, adică a se culca cu cineva); „metresă” arată faptul că amanta era o stăpână, o persoană de influență, cum se întâmpla la curțile regale și nu numai (maître înseamnă stăpân); cuvântul „țiitoare” arată că amanta nu dispunea de mijloace materiale, deci era întreținută.
Etimologia spune multe pentru cei atenți și pentru cei care iubesc limba.
