A doua zi de Paști la Alioș, localitate cu o vechime de sute de ani din Banat

Pentru comunitatea din Alioș, a doua zi de Paște are o semnificație aparte, fiind o adevărată sărbătoare a reîntregirii.

Alioșenii, plecați în lume, vin acasă la cimitir pentru a-și cinsti înainteași povestește doamna Letiția Mișca, învățătoare de mai bine de 40 de ani la școala din Alioș, acum pensionară.

“Pentru mine, a doua zi de Paște este sărbătoarea sufletului. Acolo vine o doamnă de la București, acolo venea vărul meu de la Cluj, acolo veneau de la Miercurea Ciuc, de la Arad, nu mai vorbim de la Sibiu, din toată țara, veneau să-și omagieze morții și să petreacă împreună cu comunitatea” spune Letiția Mișca.

La cei 90 de ani ai săi, uica Nicolae, Ievri, fost epitrop al bisericii de Alioș, ne înfățișează obiceiul mersului la cimitir până în cele mai mici detalii.

„La noi așa e obiceiul. Luni se face slujbă la biserică, dar de dimineață și mai repede și pe la 10.00-11.00 se iasă la cimitir. Tot satul merge afară la cimitir. Părintele face o slujbă pentru morți la troița din cimitir, stropește coșurile celor care vor să le pună în față acolo și pe urmă se deplasează de la numărul unu până la ultimul, la fiecare mort în parte”, spune Nicolae Ievri.

Pentru profesoara Aurora Szigety, a doua zi de Paște are o încărcătură emoțională aparte.

“Copiii se adună în centru, acolo în cimitir, în zona aceea unde e un culoar, colo se adună și asta fac, ciocnesc ouă. Știu că și copiii mei mai vin și spun să le mai dau un că le-au pocnit pe toate. Asta e ideea, că trebuie să ai pregătite pentru copii”, spune Aurora Szigety.

Aceasta este rânduiala în a doua zi de Paști la Alioș, un sat micuț din Banat, cu mai puțin de o mie de suflete, dar cu o istorie de 700 de ani în spate, cu o populație eterogenă, specifică Banatului, aflată într-o continuă transformare și mai ales îmbogățită de tradiții respectate și duse mai departe de noile generații.

Reporter: Remus Nistoran