Ce a rămas din idealurile Revoluţiei din 1989? Daniel Vighi: Unii au socotit că s-a dat liber la hoţie, alţii la democraţie
Cea mai sângeroasă zi a Revoluţiei de la Timişoara, 17 decembrie 1989, rămâne în istorie ca ziua de doliu a oraşului. A fost ziua în care forţele de represiune i-au măcelărit pe manifestanţii care au avut curajul să înfrunte regimul comunist.
Articol de Radio Timișoara, 17 decembrie 2017, 13:42
Preşedintele Asociaţiei Luptătorilor din Timișoara Arestați în Revoluție, Virgil Hossu, mărturiseşte că, pentru eroii Revoluţiei de la Timişoara, în anii ’90, întoarcerea regelui reprezenta o alternativă.
“Cu toţii ne-am dat seama, în anii care au urmat, că există o cale, probabil calea cea mai bună pentru România sau soluţia cea mai bună pentru România era regalitatea”, spune Virgil Hossu.
La 28 de ani de la Revoluţia din 1989, democraţia din România este încă în stadiul de consolidare. Şi asta pentru că, încă de la Revoluţie, unii au ales hoţia. Din păcate, noi i-am ales pe ei, dă de înţeles Daniel Vighi, membru al Societăţii Timişoara.
“N-am ştiut atunci, în 1989, că unii se vor folosi de libertatea pentru care ne puneam vieţile în pericol ca să fure. Unii au socotit că s-a dat liber la hoţie, în timp ce alţii au socotit că s-a dat liber la democraţie. Depinde de noi ca să mergem mai departe pe această cale deschisă atât de frumos şi înălţător în 1989, pentru că nu ne-a împins nimeni de la spate. Putea să fie aici plin de agenţii străine, dacă nu ieşeam noi, poporul în stradă”, spune Daniel Vighi.
Durere simt şi unii dintre timişorenii care văd că idealurile Revoluţiei din Decembrie 1989 sunt departe de a fi atinse.
“Am sperat că se schimbă în mai bine pentru copii, dar în niciun caz. Speranţele se spune că mor ultimele, dar nu”, spune o timişoreancă.
“Fiecare are interesul lui. Interesul majorităţii nu îl interesează pe politicianul din ziua de azi”, spune un timişorean. Întrebat dacă libertatea de exprimare nu reprezintă un câştig, timişoreanul consideră că “Faptul ca putem sa îl înjurăm pe ăla, pe ăla….E prea puțin”.
“Poţi să ieşi din ţară. Mie mi-a fost bine şi înainte, copil, din ce îmi aduc aminte. Îmi este OK şi acum”, spune o femeie.
“Altele erau speranţele. Avem multe dezamăgiri, dar şi multe realizări. Mai ales pentru tineri, pot să plece dincolo, să vadă lumea. Noi nu am avut ocazia”, spune o altă timişoreancă.
Preţul plătit de Timişoara pentru ce este România astăzi înseamnă 65 de morţi şi 268 de răniţi, dintre care 224 prin împuşcare numai în data de 17 decembrie. Drama eroilor care au căzut în 17 decembrie 1989 avea să continue a doua zi, cu operaţiunea „Trandafirul”, prin care victimele de la morgă – 44 la număr – au încărcate într-un camion şi transportate la crematoriul “Cenuşa” din Bucureşti. Acolo au fost arse pentru a se şterge urmele masacrului.
Ascultaţi reportajul realizat de Daniel Dancea:
