AUDIO / Vestul Olimpic, episodul 14: Nagy Ernő

Eroul poveștii noastre de astăzi are origini bănățene. De altfel, și-a trăit întreaga copilărie și adolescență pe aceste meleaguri. Nagy Ernő s-a născut la Făget, pe 2 august 1898. Acolo a început școala, pentru ca studiile liceale să le încheie la Zrenjanin.

Atras de o carieră militară, a fost admis la Academia Maritimă din Rijeka – pe atunci Fiume, capitala statului independent cu același nume, care a funcționat în regiune la începutul anilor 20.

A luptat și în primul război mondial, ca sublocotenent al armatei maghiare. După război, s-a stabilit în Budapesta, unde a devenit ofițer de pază fluvială.

 

Atletul specializat în scrimă

În capitala Ungariei începe să pratice în mod organizat sportul. În 1919, s-a legitimat la clubul M.A.C., clubul atletic maghiar, o grupare care are și astăzi secții în diverse discipline și funcționează pe Insula Margareta din Budapesta.

La bază, era atlet, cu rezultate notabile în probele de săritura cu prăjina și săritura în lungime. Dar a început să cocheteze și cu scrima, sport pe care s-a specializat începând cu anul 1927, când a absolvit Cursul Regal de Instructori Sportivi.

A concurat în echipa grupării M.A.C., la sabie – arma care l-a consacrat – dar și la spadă. A cucerit șase titluri naționale cu echipa clubului budapestan, între 1931 și 1936, și unul la sabie individual, în 1933.

A făcut parte din echipa Ungariei, campioană mondială la sabie în 1930 și 1931. Astfel că prezența sa în lotul olimpic pentru Jocurile de la Los Angeles, din 1932, a fost cât se poate de firească.

Nagy Ernő e fost, de altfel, căpitanul echipei de sabie a Ungariei la Los Angeles, în 1932. Din lot mai făceau parte Attila Petschauer, Gyula Glykais, György Piller, Aladár Gerevich și fenomenalul Endre Kabos, un orădean despre care vom povesti pe larg într-unul din episoadele viitoare.

Concursul de sabie pe echipe de la Los Angeles a aliniat la start șase națiuni. Ar fi trebuit să fie șapte, însă Franța și-a anunțat în ultimul moment retragerea, din cauza mai multor indisponibilități.

Dublă campioană mondială în anii precedenți, Ungaria era marea favorită a întrecerii. Un statut pe care și l-a respectat din plin, izbutind victorii pe linie, toate cât se poate de clare.

În primele tururi, Nagy Ernő și compania au trecut cu 11-1 de Danemarca și cu 14-2 de Mexic. Iar în turneul final, au dispus pe rând de Italia – 9-2, Polonia – 9-1 și Statele Unite – 13-3. Ungaria a devenit detașat campioană olimpică, însoțită pe podium de Italia și Polonia.

 

„Nu am vrut să moară oameni nevinovați de dragul unui nebun”,

Nagy Ernő s-a retras din activitatea competițională în 1938, la vârsta de 40 de ani. Dar a rămas mai departe la gruparea galben-albastră din Budapesta, pe care a servit-o încă din 1919, în rol de șef al secției de scrimă. Totodată, a fost numit membru al comitetului de selecție al Federației maghiare de specialitate.

În paralel, și-a continuat și cariera militară, fiind detașat la Novi Sad în 1944, în timpul ocupației germane. S-a remarcat în mai multe incidente izbucnite între forțele maghiare și cele de ocupație. Anti-nazist declarat, a refuzat deseori să se supună ordinelor germane. Ba chiar și celor maghiare, cum s-a întâmplat în octombrie 1944, după capitularea lui Horty Miklos și instaurarea guvernului pro-nazist condus de Ferenc Szálasi.

A refuzat, printre altele, să execute un ordin de atac, motivându-și decizia astfel: „Nu am vrut să moară oameni nevinovați de dragul unui nebun”, cu referire directă la Szálasi.

Pentru decizia sa de nesupunere, i-au fost retrase gradele militare și a fost plasat în arest la domiciliu, până la căderea guvernului pro-nazist, în primăvara lui 1945.

Însă nici după război nu a avut o viață mai ușoară. Fostului campion olimpic de la Los Angeles i-a fost greu să-și găsească o slujbă potrivită cu pregătirea sa. A fost angajat în diverse întreprinderi, pe posturi obscure, până când a primit finalmente un rol de maestru de scrimă la clubul CMS din Budapesta, a cărui abreviere s-ar traduce prin… Asociația Sportivă a Lucrătorilor de Canalizare.

Echipa de sabie de la Los Angeles, din 1932, al cărei căpitan a fost făgețeanul Nagy Ernő rămâne un punct de reper în istoria scrimei maghiar. A fost echipa care a început o dominație mondială la această armă, care s-a oprit abia la mijlocul anilor 60.

Nagy Ernő, campionul olimpic născut și crescut în Banat și aflat pe linia frontului în ambele războaie mondiale, a murit pe 8 decembrie 1977 la Budapesta, la vârsta de 79 de ani. Din păcate, fără să primească recunoștința cuvenită. Cel puțin, nu pe durata vieții sale…

Episodul 14 al serialului Vestul Olimpic, realizat de Gabriel Toth, a fost difuzat în ediția de azi a emisiunii ARENA RADIO. Îl puteți reasculta aici: