AUDIO / Vestul Olimpic, episodul 7: Jiří Kormaník

Așa cum am văzut și în episoadele precedente, în vestul României de astăzi s-au născut numeroși sportivi care au reprezentat cu succes alte țări la Jocurile Olimpice. Așa a fost contextul istoric. Întinderea imperiului Austro-Ungar peste Banat și Crișana a însemnat și o populare a zonei cu naționalități diverse.

Cei mai mulți dintre sportivii născuți în zona noastră au concurat pentru Ungaria și au rămas acolo și după căderea Imperiului. Este cazul eroilor din episoadele precedente – Levitzky Karoly, Kmetyko Lajos și a altora despre care vom discuta. Astăzi vom vorbi despre un medaliat olimpic sub steagul Cehoslovaciei. O poveste interesantă, care pornește din nordul județului Caraș-Severin de astăzi.

 

Născut la Fârliug, crescut la Ciacova

Jiří Kormaník – medaliat cu argint la lupte greco-romane în 1964, la Tokyo – s-a născut la 26 martie 1935, la Scăiuș, sat aparținător comunei cărășene Fârliug. Pe atunci, comuna se afla în județul Severin, cu reședința la Lugoj. A crescut într-o familie modestă, de țărani de etnie slovacă.

După cum a relatat chiar el, s-a mutat cu familia nu departe de Timișoara, la Ciacova, în jurul anului 1942. Familia Kormaník reușise să își întemeieze o gospodărie destul de bogată, dar incertitudinea pe care a adus-o războiul i-a făcut pe părinții săi să dea curs tentației venite de la proaspăt fondata Republică Socialistă Cehoslovacă, de a-și repatria etnicii împărțiți în special pe fostul teritoriu al Austro-Ungariei.

Așa a ajuns Jiří Kormaník în orașul Chomutov, de care avea să fie legat tot restul vieții. „Ca orice copil” – povestea Kormaník – „am început cu fotbalul și voleiul. Dar am fost apoi atras în sala de lupte, unde am și rămas”. În 1948 s-a legitimat la clubul local de lupte unde, sub îndrumarea antrenorului Vaclav Eisenhammer s-a dezvoltat și a început să obțină rezultate remarcabile la nivel juvenil.

S-a specializat în luptele greco-romane, disciplină în care a dominat campionatele naționale din Cehoslovacia de la finele anilor 50 până spre sfârșitul deceniului următor. A cucerit anual titlul național din 1958 până în 1968, cu o singură excepție, anul 1966. În paralel, a concurat cu succes și la lupte libere, unde a fost campion național de trei ori, în 1958, 1959 și 1962.

 

Participant la trei ediții ale Jocurilor Olimpice

Rezultatele sale l-au propulsat, cum era firesc, și pe plan internațional. Prima participare olimpică a avut-o în 1960, la Roma, unde a fost onorat cu rolul de purtător de steag al delegației Cehoslovaciei.

La proba de greco-romane, a concurat în limitele categoriei 79 kg, unde l-a învins pe francezul Lamy, apoi pe iranianul Hazrati, a remizat cu gearmanul Lothar Metz, dar a cedat în runda a patra în fața turcului Ayvaz, după un verdict discutabil al arbitrului – după cum relata presa vremii – astfel că a încheiat turneul pe locul 9. De menționat că, la aceeași categorie, românul Ion Țăranu a cucerit medalia de bronz.

A fost abia începutul pentru Jiří Kormaník, bănățeanul reușind, anul următor, să ocupe locul 5 la Campionatele Mondiale de la Yokohama. A revenit în Japonia în 1964, la Jocurile Olimpice de la Tokyo, unde a reușit cel mai prețios rezultat al carierei sale.

În 1964, Kormaník a concurat la o categorie de greutate superioară, 87 de kilograme, unde favoritul la aur era considerat turcul Tevfik Kiș, campion mondial în 1963. Acesta nu a putut însă participa la Tokyo din cauza unei accidentări, astfel că lupta pentru podiumul olimpic rămânea deschisă oricărui rezultat.

Bănățeanul ce reprezenta Cehoslovacia a început competiția printr-o victorie cu japonezul Kenjiro Hiraki, urmată de o remiză cu suedezul Stig Persson, alte două succese – la australianul Raskony și turcul Selekman, urmate de o nouă remiză, cu maghiarul Hollosi.

Acumularea a șase puncte de penalizare în aceste meciuri l-a scos din lupta pentru medalia de aur, care i-a revenit iugoslavului Branislav Simic. Asta deși Kormaník nu apucase să se lupte cu acesta, fapt pe care avea să îl regrete pentru tot restul vieții. „Atunci și acolo, îl băteam sigur”, spunea, peste ani, bănățeanul.

Astfel, lui Kormaník i-a rămas meciul decisiv pentru medalia de argint, în care l-a învins la puncte pe germanul Lothar Metz – fostul său adversar din 1960, de la Roma.

La revenirea de la Tokyo, Komarnik a fost primit ca un erou în Chomutov, fiind decorat cu insigna de aur a orașului. Iar din partea Comitetului Olimpic al Cehoslovaciei a primit 4.000 de coroane.

Mai modestă a fost participarea la cea de-a treia ediție a Jocurilor Olimpice din cariera sa. În 1968, la Ciudad de Mexico, a fost eliminat în runda a treia, după o victiorie în fața elvețianului Cardonnen, urmată de două eșecuri, în fața sovieticului Olenik și a iugoslavului Simic – nimeni altul decât campionul olimpic de la Tokyo, în fața căruia nu și-a putut lua revanșa.

În același an, cucerise bronzul la Campionatul European din Suedia, așa încât rezultatul de la Jocurile Olimpice trebuie să fi fost o dezamăgire pentru cel ce mai avea în palmares un bronz la Mondialele din 1965 de la Manchester.

Vârsta începuse să își spună cuvântul și, din anul următor, a trecut la antrenorat. I s-a permis să activeze în Occident, fiind numit antrenor al echipei de lupte greco-romane a Elveției. Schimbările din țară aveau să-l readucă însă acasă și, mai mult, să-l condamne la obscuritate.

 

Numit „element primejdios” de regimul Husak

Normalizare – așa e numită perioada de după suprimarea violentă a Primăverii de la Praga de către armatele Pactului de la Varșovia, din august 1968. Reformatorul Alxander Dubcek a fost înlăturat din rolul de prim-secretar al Partidului Comunist, iar în locul său a fost numit Gustav Husak, care a recurs la măsuri dure și represive, pentru a preîntâmpina o nouă ieșire a Cehoslovaciei de sub bocancul sovietic.

Jiří Kormaník a fost însă un fervent susținător al lui Dubcek și a reformelor pe care le-a propus. S-a opus „normalizării” lui Husak. A fost destituit din toate funcțiile pe care le îndeplinea în federația de lupte și a fost forțat să revină la muncă în industria metalurgică din Chomutov.

În ciuda rezultatelor excelente pe care le-a realizat în numele Cehoslovaciei, nesupunerea sa, neînscrierea în Partidul Comunist, precum și călătoriile în state capitaliste l-au transformat într-un propagandist al vestului în ochii autorităților și și-a pierdut și slujba de la laminoare. Cu alte cuvinte, un astfel de „element” nu avea ce să caute în preajma muncitorilor.

A fost nevoit să se reinventeze din nou și s-a specializat în industria hotelieră, unde avea să activeze până la pensionare.

După căderea comunismului, în 1990, a candidat cu succes la președinția Federației de Lupte din Cehoslovacia, pe care a condus-o vreme de câțiva ani. În 2005, a fost declarat cetățean de onoare al orașului Chomutov.

Întreaga familie a lui Jiří Kormaník s-a învârtit în lumea sportivă. Soția lui, Jitka, și fiica, Pavla, au practicat cu succes baschet. Iar fiul său, Jiri, a jucat hochei pe gheață, iar după retragere a activat ani buni ca antrenor în Germania.

Jiří Kormaník, vicecampionul olimpic la greco-romane din 1964, s-a stins din viață la 3 noiembrie 2017, la vârsta de 82 de ani.

Episodul al 7-lea al serialului Vestul Olimpic, realizat de Gabriel Toth, a fost difuzat în ediția de ieri a emisiunii Arena Radio și poate fi reascultat aici: