Prima pagină » Sport » Fotbal » AUDIO / O poveste veche de 110 ani: Chinezul Timișoara (X)

AUDIO / O poveste veche de 110 ani: Chinezul Timișoara (X)

După „cutremurul” survenit în interiorul clubului, în vara anului 1928, Chinezul Timișoara nu a mai ajuns niciodată la strălucirea care i-a adus șase titluri naționale în vitrină. În anii 30, alb-violeții nu s-au mai implicat în lupta pentru trofee, pierzând net întâietatea și pe plan local, în fața Ripensiei. Chiar și așa, la gruparea feroviară s-au remarcat și în această perioadă de secetă câteva nume importante pentru istoria fotbalului românesc.

Jucători importanți ai Chinezului din perioada 1932-1936

AUDIO / O poveste veche de 110 ani: Chinezul Timișoara (X) — Foto: Jucători importanți ai Chinezului din perioada 1932-1936

Articol de Gabriel Toth, 20 iulie 2020, 09:15

Jucători importanți ai Chinezului din perioada 1932-1936

În sezonul 1933-1934, Chinezul bifează prima prezență în Divizia A, fondată cu un an în urmă. Campionatul a fost împărțit în două serii, iar Ripensia și Chinezul nu au nimerit în aceeași grupă. Cum primele clasate disputau între ele finala, s-a sperat într-un ultim act 100% timișorean. Însă Chinezul, aflată pe locul secund după 10 etape, a capotat în retur, terminând pe locul 6.

În sezonul următor, Chinezul a învins-o în ambele întâlniri pe Ripensia, care avea să devină campioană. Întâlnirea din 18 septembrie 1934 a fost un veritabil deliciu pentru public: 6-5 pentru alb-violeți! Zelenak II și Glasz au reușit câte o „dublă”, celelalte reușite ale învingătorilor fiind semnate de Torok și Zelenak I. Iar pentru „Ripi”, Ștefan Dobay a semnat o „triplă”, mai punctând Bindea și Lazăr. În retur, la 23 mai 1935, Chinezul a avut din nou câștig de cauză, scor 3-2. Au înscris Bajusz de două ori și Gruin pentru feroviari, respectiv Schwartz și Dobay.

În 1936, Chinezul fuzionează cu ILSA Timișoara, marea revelație a sezonului precedent. Textiliștii, cu veteranul Rudy Wetzer antrenor-jucător, promovaseră în prima ligă și ajunseseră la un pas de o întâlnire cu Ripensia în finala Cupei României! Deși așteptările de la această combinată erau enorme, realitatea a fost cu totul alta. Chinezul-ILSA abia s-a salvat de la retrogradare, terminând pe locul 10.

În sezonul următor, Divizia A a revenit la sistemul cu două serii, iar Chinezul-ILSA a încheiat pe locul 4 în Seria I. A fost ultimul sezon notabil pentru legendarul club timișorean, a cărui formulă-tip era Schmidt – Rock, Kohl – Losoncz, Heritz, Demetrovici – Szilard, Glasz, Thierjung, Bajusz, Tabacu. E de remarcat prezența în echipă a lui Arpad Thierjung, golgheterul Diviziei A în sezonul 37-38, cu 22 de goluri. Atacantul născut la Jimbolia, în 1914, fusese primul jucător care a izbutit să marcheze de șase ori într-un meci din prima ligă românească. S-a întâmplat la 19 septembrie 1937, când Chinezul a dispus cu 7-3 de C.A. Oradea. Această performanță a fost repetată, în 1955, și de Ioan Ciosescu, prolificul atacant al Științei Timișoara, care a înscris șase „boabe” în victoria cu 8-0 în fața echipei Dinamo Orașul Stalin.

A urmat o nouă pantă descendentă. După un loc 10 în Divizia A, ocupat în 1939, Chinezul a petrecut două ediții în eșalonul secund, fără a avea rezultate grozave. Merită menționat însă faptul că, în 1940, în echipa alb-violeților și-a făcut loc foarte tânărul Iosif Petschovschi, un produs 100% al clubului feroviar.

Izbucnirea celui de-al doilea război mondial a întrerupt campionat preț de câțiva ani. După reinstaurarea păcii, Chinezul a căutat să se reorganizeze, apelând la ceea ce s-ar putea numi o „monstruoasă coaliție”. În 1946, feroviarii au fuzionat cu CAMT, echipă rezultată dintr-o altă comasare, cea din 1936, dintre RGMT și C.A.T., marea rivală a Chinezului din anii de glorie. Însă odată cu repornirea fotbalului românesc, numele „Chinezul” a dispărut. CAMT s-a chinuit încă doi ani în eșalonul secund, pentru a se evapora la rându-i, în 1948.

Sub bocancii și șenila noii orânduiri, s-a închis definitiv cel mai frumos capitol al fotbalului timișorean. Chiar dacă, în esență, Chinezul era o echipă muncitorească, sorgintea ei nu putea fi pe placul mai marilor vremii. Au fost anii în care s-au ridicat CFR și Poli. Peisajul fotbalistic timișorean s-a populat cu nume noi, cu cluburi sindicale, profund muncitorești, profund… revoluționare: Progresul I.E.T., Progresul S.I.A.S, Flamura Roșie S.T.I., Spartac Fabrica de Zahăr și, mai ales, Flamura Roșie Nikos Beloiannis, după numele unui cunoscut militant comunist grec.

Chinezul Timișoara a avut, așadar, o viață scurtă. Deși dispărut de aproape trei sferturi de veac, rămâne unul dintre cele mai importante cluburi românești din toate timpurile. Am amintit și în episodul precedent, de recordul pe care l-a stabilit în anii 20, când a câștigat șase titluri consecutive. Un record doar egalat de Steaua București, abia în 1998.

Care a fost însă contribuția Chinezului la echipa națională? Nu mai puțin de 24 de jucători au fost selecționați în prima reprezentativă, în vremea în care evoluau la alb-violeți. Ei sunt, în ordine alfabetică: Rudolf Burger, Rudolf Demetrovici, Carol Frech, Lucian Gruin, Balasz Hoksary, Jozsef Kilianovitz, Rudolf Matek, Ladislau Raffinsky, Adalbert Ritter, Adalbert Rossler, Paul Schiller, Gustav Semler, Grațian Sepi, Adalbert Steiner, Rudolf Steiner, Andrei Szilard, Mihai Tanzer, Paul Teleki, Ioan Tessler, Gheorghe Toth-Bedo, Emerich Vogl, Rudolf Wetzer, Vilmos Zombory și Ioan Zelenak. Neselecționat în perioada petrecută de Chinezul a fost și Iosif Petschovschi, cu 32 de prezențe sub tricolor.

Dintre victoriile internaționale de răsunet ale Chinezului amintim: 5-0 cu Wienerneustadter în 1924, 5-3 cu Selecționata Istanbulului în 1926, 7-1 cu Oxford City și 4-0 cu Ujpest Budapesta în 1927.

Episodul al zecelea al serialului realizat de Gabriel Toth a fost difuzat ieri, la „Arena Radio”, și poate fi reascultat acționând tasta „Play”: