De Sărbători, fie ca…

Suntem la finalul unui an destul de greu pentru sportul românesc. Și în 2016 am încercat să augmentăm momentele de bucurie, pentru a echilibra balanța în care acestea sunt indiscutabil mai puține decât dezamăgirile. Îmi revine misiunea unui copil care are în fața o foaie și urmează să aștearnă gândurile pentru Moș Crăciun. Sunt realist și îmi dau seama că nu îi pot cere peste noapte ce nu s-a întâmplat pe plan național în ultimele trei decenii. Încerc totuși.

Sper ca declarațiile artificiale și electorale să se transforme în artificii la inaugurarea unor noi arene în 2017. În primul rând, la fel ca în 2015 (!), sper să asist la meciuri în noua sală de sport a Politehnicii din Timișoara. Fie ca infrastructura să nu mai reprezinte o piedică pentru spectacolul tribunelor. Locul suporterilor este pe stadioane, nu în curțile din apropierea arenelor.

Fie ca fotbalul să se joace pe terenuri adecvate, nu în noroi, nu pe un gazon sufocat de nisip, cu atât mai puțin pe un patinoar natural.

Îmi doresc oameni care să îți asume, în bună măsură, înfrângerile și victoriile. Persoanele respective să adopte și transparența. Încă avem în țară federații sportive care par societăți discrete pentru iubitorii sportului. Este greu de mediatizat un sport în asemenea condiții.

Fie ca stadioanele și sălile din vestul țării să fie pline de suporteri, din nou. Avem nevoie de specialiști care să gândească strategii pentru repopularea arenelor – nu ar trebui să fie o problemă într-o țară europeană a anului 2017.

Îmi doresc regulamente clare în toate sporturile, care să reducă frecvența de adresare la TAS, similară drumurilor la supermarket.

Fie ca antrenorii de juniori să construiască naționale puternice, cu performanțe pe plan internațional la cât mai multe discipline. Nici Divinitatea, nici karma, nici Moș Crăciun nu ne oferă rezultatele dorite la seniori din nimic.

Sărbători fericite!

Tiberiu ATĂNĂSOAE / Divizia Sport Radio Timișoara