AUDIO | UTA 75, șase povești despre sextupla campioană națională (I)
Am intrat în săptămâna în care UTA sărbătorește 75 de ani de la înființare. Se va întâmpla sâmbătă, 18 aprilie, când Divizia Sport Radio Timișoara îi dedică o ediție a emisiunii Arena Radio (11.05-13.00).
Baronul Francisc Neuman
Articol de Adrian Schindarli, 13 aprilie 2020, 09:11 / actualizat: 13 aprilie 2020, 21:05
Baronul Francisc Neuman
UTA este singura echipă din România care își revendică orginile în inițiativa unui baron, Francisc Neuman. A luat ființă în 1945, când comuniștii încă nu apucaseră să se instaleze comod în țară.
Pasionat de fotbal, Neuman face în 1938 o ofertă de cumpărare a echipei arădene AMEFA, club pe care îl susținea financiar, dar este refuzat. Nu renunță la proiectul de a deține o echipă de fotbal de succes, iar în anul 1945, decide să-și înființeze propria formație. Momentul zero este povestit de profesorul pensionar Dionisie Piros, un, membru al Comunităţii Evreieşti din Arad, baronul Neuman având și el origini evreiești. „Două probleme s-au pus: numele echipei și culorile”, mărturisește Piros în filmul realizat de Florin Iepan:
Francisc Neuman preluase toate afacerile familiei, care deținea mai multe fabrici și imobile din Arad, la numai 25 de ani, în 1935, iar Dionisie Piros este fiul directorului economic al firmelor deținute de „Feri Baron”.
Nu numai culorile sunt alese după cele ale lui Arsenal, ci și arhitectura noului stadion, a cărui construcție a început în 1945 și s-a încheiat în anul următor. Arena seamănă cu Highbury, practic este o copie a stadionului din nordul Londrei, ce fusese construit în 1913. Stadionul ITA era considerat la acea dată cel mai frumos din țară: a fost inaugurat la 1 septembrie 1946 printr-un meci de fotbal cu echipa Ciocanul București, fostă Maccabi și care în 1948 avea să se transforme în Dinamo.
ITA a jucat în premieră în campionatul României în sezonul 1946/1947, când a și cucerit titlul național, dar în 1947 Neuman este arestat de comuniști, pentru opt luni, și apoi este silit să emigreze în Elveția. În 1952, s-a stabilit în SUA, unde s-a stins în 1996.
