Fotbalul românesc la Jocurile Olimpice (3)

Naționala de fotbal a României revine la Jocurile Olimpice după 57 de ani. Va fi a patra participare a tricolorilor la competiția celor cinci cercuri, iar colegul nostru Radu Ciprian Pop vă oferă o istorie a prezențelor românești în competițiile de fotbal de la Jocurile Olimpice. Acum, vă oferim episodul al III-lea:

Articol de Adrian Schindarli, 6 iulie 2021, 14:38

***

Sub semnul regretului este prezența în 1952 la Turku, în acel meci preliminar care în caz de victorie, ar fi propulsat  echipa României la Turneul final al Jocurilor Olimpice de la Helsinki. Mai întâi a fost ghinionul tragerii la sorți. Am „căzut” la propriu cu echipa Ungariei  care după victoria cu România (2-1), partidă considerată de adversar cel mai greu meci din campania finlandeză, a înșirat 3-0 cu Italia, 7-1 cu Turcia, 6-0 cu Suedia, și 2-0 în finala cu Iugoslavia, câștigând titlul olimpic.

România – Ungaria 1-2, Turku, 1952 | foto: tikitaka.ro

Mircea Popescu, în cartea sa „Cu fotbaliștii tricolori în jurul lumii„ /Editura Enciclopedică 1994 p. 74/  descrie astfel acest meci din 15 iulie 1952: „Tricolorii alcătuiau la vremea aceea o formatie  închegată, cu jucători tehnici /…/ Iată  momentele fierbinți ale acestui memorabil meci. Paraschiva, singur în fața porții  trimite de la 10 metri  pe lângă bară /min.16/ . Czibor înscrie de la 12 metri cu un șut puternic /1-0 ,min. 22/.Iosif Covaci  este lovit de Hidegkuti și părăsește terenul timp de 12 minute /min.24 / Grosics salvează exceptional la un șut a lui Praschiva /min.34/. Puskas trage peste bară la o lovitură liberă  de la 16 metri /min. 49/. Din nou Grosics apără fantastic la un șut al aceluiași Paraschiva./min.50/. Paraschiva ratează o  altă mare ocazie /min.51/ Petschovschi înscrie un gol  dar va fi anulat pe motiv de ofsaid/min.54/. Voinescu apără magistral un șut puternic al lui Puskas./min.55/. Hidegkuti  și Dalnoki îi lovesc pe I. Covaci și pe Petschovschi , dar arbitrul Latâșev ,U.R.S.S.  / nici să se putea un dușman mai mare/  nu-i elimină de pe teren deși meritau  din plin/min. 58 ,59/Puskas trage năpraznic și mingea lovește bara/min.69/.Koksis majorează scorul 2-0 /min.74/.Suru  pătrunde în careu și șutează  din viteză  2-1/min. 85/ Koksis este eliminat pentru faulturi repetate /min.87/ Suru scapă din nou, șutează, dar Grosics salvează cu piciorul printr-un  reflex extraordinar/min.89/

România a aliniat formația  Voinescu, Vasile Zavoda II, Covaci, Farmati, ,Călinoiu, Șerfozo, Paraschiva, E. Iordache, Ozon, Petschovschi, Suru. Partida a contat ca „Preliminarii olimpice” Ungaria s-a calificat astfel la  turneul final  pe care l-a câștigat, obținând medaliile de aur.

Apelând la realitatea evidentă, prin fapul că meciul s-a disputat la Turku, putem spune că n-a fost cuprins în cadrul Jocurilor Olimpice, ci-n antecamera acestora.  Deci, realist privind lucrurile, România n-a fost calficată la  Jocurile Olimpice de la Helsinki, fiind eliminată la ultimul pas, de către Ungaria.

Ce-i drept, fotbalișii români au fost în Finlanda. Datorită  acestui fapt, istoriciii de specilitate fac confuzia trecând anul 1952 ca unul al participăriii fotbalului românesc la Jocurile Olimpice.

Sigur, evenimentul fotbalistic  a mai fost comentat și de alți istorici ai fotbalului și a constituit subiect de amintiri. Ion Cârstea  în cartea „Cu tricolorii în jurul lumii” /Editura Expres,  1994/ concluzionează/p.73/: „Rezultatul se decide  în ultimul sfert de oră, când reducem din handicap, dar nu mai avem timp să egalăm. Petschovschi și I.Covaci  au fost cei mai buni oameni ai nostri. Se disputa acest meci  la 28 de ani după debutul din arena  olimpică, atunci când ne înclinam cu 0-6 în fața Olandei”, iar în volumul  colectiv de consemnări „România la Jocurile Olimpice„ /Editura Sport Turism  1986/ se concluzionează „Echipa României /…/ nu s-a dovedit inferioară  partenerei sale, astfel că nu a lipsit mult ca întâlnirea să se incheie cu un rezultat  de egalitate” /p. 314/.

Și ca să încheiem acest episod, totuși, într-un ton vesel,  să ne oprim din istoria faptului divers asupra a două întâmplări  care l-au propulsat pe Titus Ozon, component al „Alesei” prezentă la Turku. Un hâtru, din toate punctele de vedere, producând, la un moment dat stupoare în tribună: asculta spășit  observațiile arbitrului, într-o impecabilă poziție de drepți. La un moment dat a fost eliminat. Spre indignarea generală. Ce se întâmplase.Î ntr-adevăr, el rămăsese  nemișcat în fața arbitrului, dar, cu crampoanele, „ îl controla pe la bătături”. Ceea ce nu s-a văzut din tribună. În cartea da „Fotbalul poveste veche„ / Editura Sport Turism, 1981/, Cibi Braun, cu o bogată carte de vizită ca jucător  și mai apoi ca antrenor inclusiv la UTA, povestește despre o recompensă pe care Titus Ozon a primit-o  după o victorie cu 2-0 a Rapidului în fața Stelei. Un suporter, încântat de jocul său, i-a oferit  drept „primă de joc… o gâscă.

Radu Ciprian Pop