„Simt că prin muzică e un fel de zbor pentru cei care cântă, nu doar o ascultă” spune pianistul Theodor Rădulescu

Theodor Rădulescu, masterand al Facultății de Muzică și Teatru – UVT, va susține astăzi un recital de pian, pe scena Filarmonicii „Banatul” Timișoara.

Articol de Simona Stoița, 2 aprilie 2025, 13:51 / actualizat: 4 aprilie 2025, 18:00

Pianistul Theodor Alexandru Rădulescu va susține un recital incluziv cu ocazia Zilei Internaționale de Conștientizare a Autismului, la Filarmonica „Banatul” Timișoara.

Evenimentul realizat în parteneriat cu Asociația Copii și Zâne are loc astăzi, 2 aprilie 2025, de la ora 19:00, la Sala „Capitol”.

În program:

Joseph Haydn – Sonata în re major Hob XVI nr. 51;

Domenico Scarlatti – Sonata nr 2 în re minor;

Joseph Haydn – Sonata în si bemol major;

Astor Piazzolla – Oblivion, Street Tango, Milonga; Milonga Picaresque; Milonga for Three.

La finalul recitalului, Theodor Rădulescu va sta de vorbă cu publicul său.

Astfel, cei interesați să îl cunoască personal pe Theodor și să-i adrese diverse întrebări sunt invitați să rămână în sală.

Fragmente de interviu din anii de formare, cu pianistul Theodor Alexandru Rădulescu (Facultatea de Muzică și Teatru – Universitatea de Vest din Timișoara):

Prietena ta cea mai bună este muzica; prietenul tău, pianul.

„Da. Dacă cineva îmi dădea o notă știam imediat ce notă era.

Mi-am zis să mă apuc de un instrument, oricare ar fi el. Am ales pianul.

Aveam un pian de jucărie cu cerc, triunghi, pătrat, stea. Știam ce notă apăsam: re, mi, fa, sol.

Cercul era „re”, triunghul era „mi”, pătratul – „fa” și steluța -„ sol”.

Avea două butoane, unul în stânga și unul în dreapta. Era mic, foarte mic.

După aceea, literele pe care le ascultam și le reproduceam imediat la pianul meu digital. Așa a început.

Cum se înțelege muzica?

Aș vrea să pun mai mult suflet în ceea ce cânt.

Vreau să dobândesc și capacitatea asta, chiar dacă tehnic vorbind cânt foarte bine.

Să pun și emoție în tot ceea ce cânt, în orice piesă.

Ai evoluat pe multe scene, ai fost distins cu multe premii, ai bucurat publicul. Există diferențe în a te prezenta pe o scenă, în fața unui public, și momentele din atelierul de lucru?

Nu. Singura diferență ar fi, să zic, „Vremea Bucuriei”. Acolo m-am emoționat. Am avut un duet cu doamna Alexandra Guțu. “Après un rêve” de Gabriel Fauré, ea la violoncel și eu la pian.

Simt că trebuie să mă concentrez foarte mult pe ceea ce cânt, la note și nuanțe, mai ales la nuanțe.

Îți place să interpretezi în mod personal anumite lucrări, atât cât ele permit?

Simt uneori nevoia că da.

Să interpretez cum îmi vine mie, nu să iau de la alții.

Să zic că am ascultat și după aceea să interpretez cum am ascultat…

Când vreau să interpretez o lucrare mă gândesc la mine, cum o interpretez eu, pentru că fiecare persoană are felul ei de a interpreta o lucrare, stilul.

Atunci când interpretez o lucrare, când e studiată foarte mult, simt că prin muzică e un fel de zbor pentru cei care cântă, nu doar o ascultă.

Ce înseamnă pentru tine cuvântul lui Dumnezeu?

Mă gândesc aici la muzică.

Este faptul că fiecare om are un talant, iar eu l-am descoperit prin pian.

Au fost întâlniri cu oameni de suflet, în viața ta?

Da, o prietenă, Simona Croitoru. Ea mi-a recomandat să fac pian cu Aida.

Părinții, Ioan, fratele meu.

Și mezinul Simeon, din familia Rădulescu.

Da.

Ce iubești să asculți în afara muzicii?

Proză, mai mult, piese de teatru.

„Enigma Otiliei” îmi place foarte mult, pentru că fac pian și mi se potrivește să ascult.

„ Moara cu noroc, „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, lecțiile, poezia și limbile străine – engleză, franceză, germană. Între muzică și limbi străine sunt strânse legături.

Cât de importante sunt aplauzele?

Aplauzele înseamnă munca mea. Înseamnă că sunt pe merit.

Muzica este o plăcere și o stare de bucurie mai ales atunci când instrumentul e lângă tine, aproape, și îl simți în sufletul tău.

Mi-ar plăcea să învăț să cânt cu orchestra. Să învăț „ Imperialul” de Beethoven.

Am așa un vis – eu cu pianul, și orchestra!” (Theodor Alexandru Rădulescu, fragment interviu Radio Timișoara)

Gânduri de la pedagog, lect. univ. dr. Aida Marc, FMT – UVT:

„ L-am auzit pe Theo, în 2012, la Concursul “Young Artists”, în gală, când a cântat Shostakovich. Mi-aduc aminte că l-am felicitat, am vorbit puțin cu el și cu bunica lui. El a fost politicos, dar la asta s-a rezumat conversația noastră.

Gândul meu a fost – ce mi-ar plăcea să fie elevul meu! Iată că după doi ani, soarta l-a adus la ușa mea, fără ca eu să fac vreo intervenție în acest sens.

Este un tânăr înzestrat.

Are auz absolut, sensibilitate, o memorie fantastică și o dorință de a învăța pianul, puțin întâlnită la tinerii de vârsta lui.

Stăpânește deja o tehnică solidă și asta se poate dovedi prin faptul că poate aborda acest repertoriu vast.

El trăiește prin muzică. Muzica îl impulsionează și este totul pentru el.

Într-o zi mi-a mărturisit – „Știi, eu îmi dau seama că m-am născut pentru muzică. Eu asta vreau să fac!”. Mi s-a părut o afirmație deosebită. O întâlnești destul de rar.

Pe Theodor nu pot să-l văd decât pe scenă, la pian, pentru că are un potențial extraordinar! Îi văd un viitor strălucit și îi doresc mult succes pe drumul pe care și l-a ales.” (lect. univ. dr. Aida Marc, fragment interviu Radio Timișoara)

AUDIO/ Interviu Radio Timișoara: Theodor Rădulescu (pianist), lect. univ. dr. Aida Marc – Facultatea de Muzică și Teatru – UVT

Foto/afiș: Filarmonica „Banatul” Timișoara.