AUDIO / Festivalul Internaţional “GĂRÂNA JAZZ “ – 2015

MONOLOG PENTRU O ROMÂNIE MICĂ

de Marius Giura

Sunt câteva locuri, puţine, în care pot spune că mă simt acasă. Locuri în care am trăit, locuri în care am lucrat şi am lăsat câte puţin din mine, locuri pe care le-am vizitat şi îmi veneau ca o mănuşă. Gărâna este un spaţiu pe care l-am creat ca pentru mine.

O Românie mică dar esenţială, un spaţiu cultural  cu oameni frumoşi şi educaţi, cu familii armonioase.

Cea mai mare satisfacţie pe care o am acum, dupa 15 ani, este să văd copiii de la primele ediţii, venind la festival cu copii în braţe, semn că într-un fel am reuşit, pentru 3, 4 zile pe an să am România pe care mi-o doresc.

Gărâna a ajuns un festival de nivel mondial, nu doar datorită valorii foarte ridicate a artiştilor ce au performat aici, ci mai cu seamă datorită celor care vin în Poiană, an de an. Ei sunt şi cei care fac posibil acest festival. JAZZ-ul de la Gărâna se face cu sprijin din partea prietenilor, a firmelor mici, a patronilor care ştiu că România va reuşi să iasă din starea actuală doar prin cultură şi educaţie.

Acest spaţiu trăieşte prin el, prin cei din el, prin spiritul Banatului, care încă persistă în această zonă superbă.

Această mică Românie, ignorată şi privită cu dispreţ de presa naţională, aflată în calea vânturilor, a rânjetelor, a orgoliilor de produs media premium ce se ofuscă că nu au sigla în randul ambasadelor, e totuşi mărişoară.

În jurul ei stau cei care chiar pricep ce e cu cultura asta. Fără orgolii, fără fiţe de trust, fără interes de audienţă, fără ifose de multinaţională.

Desigur pot fi acuzat de trufie, dar dacă într-adevăr păcătuiesc cu asta am sa mă apăr româneşte. Nu sunt eu, de vină e Liviu Butoi, care mi-a dat cheia acestei Fărâme Gărâne.

Am îmbătrânit, în 89 eram tânăr şi plin de speranţe. Acum mă simt înconjurat de sălbăticie şi prost gust.

Speranţe încă am. De la aceste Românii mai mici.

 

 

Audiaţi  un  interviu  în  format  audio  cu  Marius  Giura, directorul  festivalului  Gărâna  Jazz, interviu  realizat  de  Călin  Pacatiuş.