Luca Novac s-a stins din viață
În timpul emisiunii, astăzi (15 februarie), primim o altă veste tulburătoare. Luca Novac s-a dus…va cânta îngerilor, de-acum, alături de soția lui, Maria Tudor, lângă atâția artiști care ne-au părăsit în ultima perioadă. Pentru Luca Novac anii din urmă au fost grei, în luptă cu boala nemiloasă a răzbit, până acum…
Articol de Daniela Bacila, 15 februarie 2021, 10:40 / actualizat: 1 martie 2021, 16:47
Luca Novac a fost şi va rămâne cel mai renumit taragotist al Banatului. Aşa cum într-o hartă folclorică a ţării cu cei mai strălucitori aştri ai intrumentelor populare, violonistul Florea Cioacă este în Oltenia, violonistul Ion Drăgoi – în Moldova, naiştii Fănică Luca, Stanciu Simion şi Gheorghe Zamfir în Muntenia, violonistul Alexandru Ţitruş şi taragostitul Dumitru Fărcaş în Ardeal, violonistul Gheorghe Rada în Bihor – Luca Novac luminează puternic ţinutul bănăţean. Parafrazându-l pe Lucian Blaga, putem spune că „în Banat fiecare clipă este născătoare de frumos”, în fiecare zi se „zămisleşte un ritual care apoi devine tradiţie” şi toate acestea datorită harului cu care a fost înzestrat şi binecuvântat bănăţeanul. Alături de personalităţile de seamă ale culturii populare bănăţene, artiştii, propagatorii culturii tradiţionale şi-au făurit de-a lungul anilor, locul lor.
Născut la poalele Muntelui Mic în localitatea cărăşeană Var, la 15 septembrie 1941, Luca Novac a crescut într-un mediu propice pentru dezvoltarea sa artistică. Tatăl său a făcut parte din nucleul vestiţilor muzicanţi de la Dalci dintre care îi amintim pe Nicolae Arapu (tatăl lui Nicolae Perescu), Vasile Horea, Ion Murgu, Iosif Milu (de origine de la Mehadica). De mic, Luca a început să cânte la fluier, apoi la clarinet şi saxofon. Datorită calităţilor sale native a urcat repede pe scara valorică a artiştilor. Mai întâi şi-a uimit colegii de breaslă din zona Văii Bistrei, apoi din întreg Banatul iar la 16 ani, în 1957, a fost laureat al Concursului Naţional de Muzică Instrumentală de la Hunedoara. În anul 1959 a cucerit acelaşi loc I, la Bucureşti, interpretând doine şi jocuri bănăţene la saxofon. În perioada anilor 1960 era deja aliniat virtuozilor instrumentişti de talie naţională precum Viorel Bălan, Petrică Vasile – Cap de cal, trompetistul Sandu Florea. În timpul satisfacerii stagiului militar la Slatina Olt, a participat la alte manifestări competitive care i-au dat ocazia să se facă remarcat.
La sugestia lui Nicolae Perescu, dirijorul orchestrei „Lazăr Cernescu” din Caransebeş, tânărul Luca Novac a început să cânte la torogoată de care a ajuns să nu se mai despartă vreodată şi care a i-a adus faima în lume. Dar pentru această faimă, talentului şi inteligenţei i-au fost trebuincioase munca stăruitoare repetitivă, pasiunea ieşită din comun a lucrului bine făcut şi o disciplină de fier cu sine însuşi. Următoarele concursuri i-au adus premii din această ipostază, apoi imprimări la Radio Timişoara si angajarea la formaţia profesionistă din Caransebeş care între timp îşi schimbase numele în „Doina Banatului”. Prin calitatea intonaţională, prin stilul doinit frumos ornamentat melismatic, prin dinamica interpretativă emoţional – artistică şi nu în ultimul rând printr-o tehnică de mare virtuozitate ce însă nu dăunează structurii melodice, Luca Novac ajunge în vârful piramidei instrumentiştilor. Staccatura simplă, dublă sau chiar triplă, tempoul de necrezut, stilul inimitabil îi creează o carte de vizită atât în ţară cât şi peste hotare.
Din anul 1970, odată cu restructurarea formaţiilor profesioniste, Luca Novac a devenit angajatul Ansamblului „Banatul” din Timişoara. În aceeaşi perioadă a imprimat primul său disc de format mare la Casa de discuri Electrecord sub conducerea muzicală a lui Paraschicv Oprea. Prezentarea lui poartă semnătura folcloristului Tiberiu Alexandru. Alături de Ansamblul „Banatul” Luca Novac cutreieră lumea, turneele din China, Coreea, Mongolia rămânându-i prufund intipărite în memorie.
Muzica l-a însoţit pe Luca Novac şi în plan familial. La Caransebeş o întâlnise pe cea care avea să-i devină soţie – Maria Tudor, reprezentanta cântecului moţesc. Fiica lor Carmen, absolventă a Liceului de Muzică din Timişoara şi a Facultăţii de Jurnalistică a îmbrăţişat la un moment dat o carieră muzicală, fiind angajată a Ansamblului „Banatul” dar mai târziu a lăsat cântecul popular doar la stadiul de pasiune, nu neapărat meserie. Nepotul său, alintat Novăcuţ îl îl însoţeşte chiar pe scenă, stându-i alături cu fluierul în mână.
O bună perioadă de vreme, Luca Novac şi Maria Tudor au înnobilat joile bănăţene de la Restaurantul „Continental” din Timişoara aducând alături de ei cei mai vestitiţi instrumentişti, solişti vocali şi artişti de renume. În paralel, turneele în străinătate, înregistrările electrecord, colaborările cu formaţii de prestigiu din ţară i-au asigurat ascensiunea. La Ansamblul „Timişul” al Casei de Cultură din Timişoara poposeşte şi acum ori de câte ori este solicitat.
Discul imprimat în memoria lui Luţă Ioviţă, înregistrările de la Novi-Sad, cele realizate cu orchestra Radu Simion, discul comun „Câte stele-s pe Banat” precum şi cel cu fiica lui Carmen Luca vin să completeze un repertoriu preluat creator de Luca Novac şi pus în valoare prin prisma talentului său, a instrumentului care i-a devenit prieten şi stăpân. „Lacrimă de taragot” este titlul cărţii semnată de Nicolae Danciu Petniceanu, apărută în anul 2000 la editura Mirton din Timişoara ce consemnează viaţa şi activitatea celui mai renumit instrumentist al Banatului, greu de egalat – Luca Novac.
Nu au trecut trei ani de când ne cutremuram de vestea morții soției lui, Maria Tudor, la 71 de ani. Luca Novac ar fi împlinit 80 de ani la 15 septembrie.
Dumnezeu să-l odihnească…
Daniela Băcilă
