“Am obosit, viață…” a fost una dintre ultimele romanțe compuse și înregistrate de interpreta bănățeană care, în ultimii ani, mai ales după moartea fulgerătoare a soțului ei, preotul Butaș, s-a regăsit și mai mult în acest gen. Romanța i-a adus mari satisfacții, timbrul vocii sale s-a așezat parcă pe romanțe și pricesne.
Născută la Timişoara la 7 iunie 1945, Sonia Vlaicovici a absolvit Liceul de Muzică din orașul de pe Bega, unde a studiat canto clasic cu profesoara Marieta Grebenişan. Visul ei a fost să devină solistă de operă, însă un alt drum i s-a deschis, căreia i-a fost greu să reziste, şi-anume, spre cântecul popular. În anul 1960 a început colaborarea cu orchestra Clubului „1 Mai” şi cu formaţia artistică a Clubului CFR din Timişoara. Glasul său de soprană, frumos timbrat a fost apreciat de primii îndrumători, profesorii Petre Iacobescu, Vasile Frumosu şi Ion Odrobot. În drumul ei spre afirmare a poposit la Orchestra „Brâuleţul” din Constanţa condusă de cântăreţul Dan Moisescu, unde a fost angajată o perioadă nu prea mare, fiind apreciată îndeosebi pentru interpretarea romanţelor. Dorul de casă era mult prea mare iar Ansamblul „Doina Banatului” din Caransebeş i-a dat prilejul să se apropie de Banat. În urma unui concurs, Sonia Vlaicovici ajuns membră a acestei prestigioase formaţii alături de care a cunoscut interpreţi de prim rang din întreaga ţară.
Cu „Doina Banatului” şi Nicolae Perescu, Sonia Vlaicovici a imprimat două discuri format mic. Tot la Casa de discuri Electrecord a urmat un disc mare cu acompaniamentul Orchestrei Radio Bucureşti, dirijor, Paraschiv Oprea. De-a lungul anilor a mai colaborat cu Ansamblul „Ciocârlia”, dirijor – Constantin Arvinte, cu Orchestra „Meseşul” din Zalău, dirijor – George Miţin Vărieşescu realizând turnee peste hotare în Olanda, Franţa, Bulgaria, Germania, Italia, Iugoslavia. După anii ’70 Sonia Vlaicovici a revenit la Timişoara. Ansamblul profesionist „Banatul” condus de Gelu Stan i-a dat satisfacţii atât în perioada cât a fost angajată cât şi mai târziu prin colaborările şi înregistrările efectuate la Radio Timişoara, doine, jocuri dar şi romanţe şi cântece de petrecere. Până în anul 1989, apariţiile sale la televiziune au fost mai rare, poate şi datorită faptului că soţul ei a fost preot, iar regimul comunist, se ştie, îndepărta astfel de persoane. Susţinerea din partea soţului său a fost însă permanentă iar cei doi copii, Fabiana şi Fabian i-au moştenit dragostea de cântec:Fabiana, ca solistă vocală, iar Fabian ca instrumentist.
Repertoriul promovat de Sonia Vlaicovici a fost încă de la început unul de calitate. Nicolae Perescu, Afilon Laţcu i-au insuflat respectul pentru doina şi jocul autentic bănăţean. Romanţele şi cântecele de petrecere imprimate mai recent arată păstrarea calităţilor vocale de-a lungul timpului, iar în ceea ce priveşte interpretarea, se simte maturitatea înţelegerii şi puterea sa de a transmite mesajul artistic.
Când am văzut ieri apelul cu numele Soniei, m-am gândit că ar vrea să ne amintească de ziua de naștere a fiicei, Fabiana, stabilită în Germania cu familia…dar Fabiana va avea o altfel de zi, în acest an…Fabian ne spune că mama lui era suferindă în ultima perioadă.
Drum lin, Sonia Vlaicovici, spre o lume mai bună spre care tot mai mulți se îndreaptă, parcă…
Dumnezeu să o odihnească în pace…
Daniela Băcilă