FOTO / AUDIO / Zeci de copii din Timiș au căutat secretele Cetății Jdioara

Cetatea Jdioarei, supranumită de localnici ‘a haiducilor’, a fost promovată de Ziua Internaţională a Monumentelor Istorice şi a Siturilor, de Direcţia Judeţeană de Cultură Timiş, printr-o expediţie dedicată copiilor.

Eroi ai acestei experienţe inedite au fost zeci de copii de la şcolile din Giroc şi Criciova. Aceștia s-au bucurat de o excursie ghidată până la Cetate şi mai apoi, de o serie de ateliere interesante. Cei mici au învățat să tragă cu arcul, să modeleze amulete şi să cânte la instrumente medievale.

Aflată în vârful unui deal din localitatea Jdioara, cetetatea care a preluat acest nume, este una dintre cele mai vechi rămăşiţe de fortificaţie din secolul al XIII-lea.

Ruinele Cetăţii Jdioara fac parte din categoria monument istoric A, fiind construită pe un platou cu trei pante abrupte şi acces doar dinspre vest, pe Valea Timişului.

Cetatea este atestată documentar ca cetate regală în anii 1320, 1322, 1323 şi 1329, când este menţionat Dionisie Szechy, mare stolnic şi castelan de Mehadia şi Jdioara.

Construcţia propriu-zisă a cetăţii este anterioară acestui reper cronologic, întrucât făcea parte din sistemul de fortificaţii al regatului maghiar consolidat după invazia tătară din 1241.

Destinul Jdioarei a fost de la bun început cel al unei cetăţi regale, aflate sub jurisdicţia Banului de Severin, ulterior a Banului de Caransebeş şi Lugoj. Cetatea a funcţionat ca reşedinţă nobiliară şi scaun de judecată, precum şi ca reşedinţă de comitat sub jurisdicţia Banului de Severin, având în subordine cetatea Lugojului.

În 1337, cetatea este ocupată de răsculaţi care cereau autonomie faţă de Banul de Caransebeş, iar apoi asediată şi cucerită de Loszonczy Ladislau (viitor Ban de Severin).

Cetatea s-a aflat în stăpânirea lui Petru Petrovici, comite de Timişoara, între 1548 şi 1552, iar ulterior, locaţia mai multor confruntări cu trupe otomane în secolele XVI-XVII. A fost asediată şi de trupele lui Mihai Viteazul, sub comanda lui Baba Novac în luna mai a anului 1600, când au fost provocate distrugeri parţiale în colţul de sud-est, după un bombardament de artilerie de 29 de zile.

Rolul defensiv al Cetăţii Jdioara se încheie odată cu anul 1688, când este cucerită de trupe habsburgice.

Conform Tratatului de la Karlowitz din 1699, Imperiul Otoman păstra Banatul toate fortificaţiile, cu excepţia cetăţii Timişoarei, şi au trebuit demolate, inclusiv Cetatea Jdioara. Cetatea este părăsită şi distrusă parţial la începutul secolului al XVIII-lea.

În secolul al XVIII-lea, cetatea este utilizată de haiduci, ca loc de refugiu pentru participanţii la răscoala antihabsburgică. Trupele imperiale asediază cetatea şi generalul Lentului ordonă incendierea sa după cucerire, la 29 ianuarie 1739, iar 50 de haiduci capturaţi sunt executaţi sub ziduri din ordinul aceluiaşi general. După această dată, cetatea devine carieră de piatră pentru localnici.

Ascultați reportajul în format audio realizat de Ioana Sapianu:

GALERIE FOTO: