AUDIO / 90 de ani de la primul event din România: Ripensia 1935/1936 (II)
În episodul trecut, o lăsasem pe Ripensia la jumătatea istoricului sezon 1935/1936, la capătul căruia avea să câștige ambele trofee puse în joc – Divizia A și Cupa României.
Articol de Gabriel Toth, 2 iulie 2026, 10:14
În iarnă însă, „Ripi” se afla abia pe locul al treilea, traversase o toamnă cu suișuri și coborâșuri, iar antrenorul austriac Mally a fost poftit să se întoarcă la Viena. Tot de acolo avea să vină – mai bine zis, să revină – unul dintre cei mai bine cotați antrenori de pe continent la acea vreme, Eugen Konrad. El mai activase în două rânduri la Timișoara: în 1927, la Chinezul – alături de care a cucerit ultimul din cele șase titluri consecutive din vitrina violeților – și în 1933, la Ripensia.
Tratativele dintre conducerea roș-galbenilor și marele antrenor de origine iudeo-maghiară s-au prelungit, astfel că acesta a ajuns la Timișoara abia la final de martie, în 1936.
Între timp, „Ripi” disputase deja primele patru meciuri din sezonul de primăvară: eșec cu 1-0 la AMEFA Arad și apoi victorii pe linie cu „U” Cluj – 5-2, Crișana Oradea – 4-1 și Victoria Cluj (fosta România) – 2-0.
Konrad a asistat la victoria repurtată de ripensiști în Mănăștur și avea să declare extrem de încrezător ziarului Vestul:
„Am auzit de neregularitățile traiului dus de unii din jucătorii primei echipe, vă asigur însă că de la primul match veți observa deja un reviriment, iar titlul de campion național, cât și cel de câștigător al Cupei României vor fi adjudecate de un team echilibrat în toate compartimentele și demn de a se compara cu valoarea celor din Europa apuseană”.
Și, avea să se dovedească peste câteva luni, că n-au fost vorbe-n vânt.
Cum a fost, în schimb, știrea care a însoțit calupul de informații despre Ripensia din care am citat. Cotidianul timișorean vorbea, nici mai mult, nici mai puțin, de sosirea lui Sindelar pe Bega!
Cel supranumit „Mozart al Fotbalului” era una dintre cele mai mari vedete ale fotbalului european din acel moment. Iar ideea acestei veritabile bombe pe piața transferurilor a venit simplu: Konrad tocmai plecase de la Austria Viena, unde-l avusese sub comandă chiar pe liderul „Wunderteam”-ului din Țara Valsului. Desigur, mutarea nu s-a mai realizat!
Cu Eugen Konrad la timonă, Ripensia a legat alte patru victorii consecutive în campiona – ajungând la un total de șapte succese înlănțuite – care au transformat-o în principala pretendentă la titlu. Asta și deoarece Venus, marele rival al timișorenilor, nu-și găsea cadența nici în sezonul de primăvară și s-a îndepărtat de pluton.
„Ripi” le-a învins, pe rând, pe Chinezul – 3-2, Gloria Arad – 1-0, CFR București – 4-1 chiar în Capitală și mai apoi, la 14 iunie 1936, pe Venus, cu un formidabil 6-3. Golurile învingătorilor au fost împărțite de trei jucători din legendara linie de înaintare a Ripensiei din acei ani: Alexandru Schwarz a marcat de trei ori, Silviu Bindea de două ori, iar Ștefan Dobay a întregit succesul cu o reușită.
Între jocurile de campionat, s-au strecurat și cele din Cupa României – despre care vom vorbi pe larg în următorul episod. Vă spun acum doar că în optimi a fost nevoie de trei jocuri contra Crișanei Oradea pentru a se decide calificata. După cum se știe, în acea vreme, rezultatul de egalitate nu ducea spre prelungiri sau penalty-uri, ci spre rejucare!
Cu 15 jocuri oficiale înghesuite în decurs de trei luni – un ritm pe atunci năucitor în fotbalul românesc – plus un amical cu Liverpool, la București – Ripensia a început să simtă oboseala pe final.
Ultimele două deplasări, sub arșița verii, au însemnat două înfrângeri. Mai întâi, Juventus București i-a învins pe timișoreni cu 2-0, iar apoi, pe 5 iulie, roș-galbenii au cedat și la Oradea, în fața lui CAO. Și totuși, timișorenii au sărbătorit cu fast după acest eșec, înregistrat în penultima etapă. Asta deoarece principala urmăritoare, surprinzătoarea AMEFA Arad, n-a reușit decât o remiză – ce-i drept, extrem de spectaculoasă – 4-4, pe terenul marii rivale a Ripensiei, Venus. Asta după ce arădenii conduceau la pauză cu 3-1.
Ripensia devenea, pentru a treia oară în istoria sa, campioana României. Iar după etapa ce a decis lupta pentru trofeu, cunoscutul cronicar al Gazetei Sporturilor, Jack Berariu, considera că „a fost fără îndoială cea mai reușită ediție a acestei competițiuni”!
„Bătălia a câștigat-o Ripensia”, continuă gazetarul bucureștean. „A fost o luptă extrem de îndârjită, pe care Ripensia n-a câștigat-o decât cu foarte mare greutate și cu foarte multă emoție. Eri încă, o victorie a AMEFEI, – care n-a fost departe să se producă – ar fi busculat perspectivele de campioană ale Ripensiei, menținând semnul de întrebare de care ne-am împiedicat tot timpul în cursul acestui campionat memorabil. (…) Dincolo de toate discuțiile care s-ar putea ridica trebuie să recunoaștem că a câștigat echipa cea mai bună. Explicațiile, oricare ar fi ele, nu pot spulbera constatarea că zeii au fost de partea echipei cele mai îndreptățită pentru titlul de campioană”.
Jack Berariu mai știa un lucru, pe care îl găsim chiar în următorul paragraf:
„Footballul românesc a trăit anul acesta sub semnul Ripensiei, care a reușit o mare ispravă: a câștigat campionatul național, cât și Cupa României”.
Într-adevăr, o premieră absolută în… „footballul” românesc. La 21 iunie, Ripensia o nimicea pe Unirea Tricolor, chiar la București, în finala celei de-a treia ediții a Cupei României. Despre parcursul din această competiție vorbim însă pe îndelete în episodul viitor…
Al doilea episod al serialului realizat de Gabriel Toth și dedicat eventului Ripensiei din 1936 poate fi reascultat aici:
Reascultați celelalte episoade:
