Corul pe voci egale de la Liceul de Artă „Ion Vidu”, pe scena „Timișoara 2023 la nesfârșit” | VIDEO

Corul pe voci egale al Liceului de Artă „Ion Vidu” din Timișoara, dirijat de prof. dr. Maria Gyuris, este invitat alături de Katie Melua – artistă din Marea Britanie, care va cânta, în premieră, pe scena „Timișoara 2023 la nesfârșit” din Piața Unirii, vineri, 8 decembrie, începând cu ora 21:10.

Articol de Simona Stoița, 7 decembrie 2023, 12:37

Înființat în urmă cu 55 de ani, Corul pe voci egale al Liceului de Artă „Ion Vidu” a fost condus de dirijorii Livia Balla și Marius Tănăsescu. Din 1988, la pupitrul prestigioasei formații corale se află profesoara dr. Maria Gyuris.

„Cred că cel mai frumos lucru pe care îl poți avea ca dar, fiind profesor, este să lucrezi cu vocile curate ale copiilor și adolescenților” spune prof. dr. Maria Gyuriș, dirijor al Corului pe voci egale de la Liceul de Artă „Ion Vidu”, Timișoara.

Prof. dr. Maria Gyuriș, interviu pentru Radio Timișoara (realizator Simona Stoița):

Gândindu-mă la rafinamentul interpretării, candoarea vocilor, nota distinctă de cristal, acuratețe intonațională, consider acest cor – „micul Madrigal de România”. Care este magia artei dirijorale?

„Poate și pentru faptul că am fost studentă la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, aproape de madrigaliști, dar este și ceva transmis pe linia profesorilor mei. Livia Balla, prima mea profesoară de cor, a lucrat în aceeași manieră. Venind în fața ansamblului, sigur că am încercat să îmi aduc aminte… A existat întotdeauna o exigență vizavi de intonație, acordaj, omogenizare, un anumit sunet al corului. Acest lucru l-am întâlnit la București, studentă fiind, auzind Corul Madrigal, pe „viu”, în cele mai frumoase momente.”

Un obiectiv greu de atins este omogenizarea vocilor. Cum au înțeles coristele faptul că nu este neapărat necesar să existe „singularități” într-o formație corală?

„Se formează chiar de la începutul intrării lor în formație. Au înțeles că trebuie să sune ca o voce. Sigur că se obține destul de greu, în timp. O formulă corală alcătuită din tineri se reface, aproape în totalitate, la fiecare început de an. Este o muncă asiduă, tenace, cu răbdare, pe parcursul fiecărei repetiții.”

Repertoriul pe care l-ați abordat are un nivel înalt de dificultate, foarte selectiv, cu lucrări prezentate deseori în primă audiție.

„Repertoriul se alcătuiește într-un echilibru pe care eu mi-l doresc, abordând lucrări clasice, trecând prin toate zonele stilistice, cu o pondere mai mare în lucrările contemporane, pe care le primesc mult mai deschis decât ne-am imagina noi, plecând poate și de la texte. Sigur că aleg în funcție de posibilitățile reale ale formației. Avem compozitori minunați, aparținând școlii muzicale românești de compoziție, nu întotdeauna cunoscuți la adevărata valoare.”

Prestațiile corului nu sunt „statice”. Se îmbină mișcare propriu-zisă cu efecte sonore din familia instrumentelor de percuție, și nu numai. Cum primesc coriștii această combinație de mișcare scenică și interpretare vocal-artistică?

„Foarte bine, chiar și-o doresc! Standardul, sau nivelul internațional, spre așa ceva tinde. Sigur că nu fac ostentativ acest lucru. Îmi face plăcere să mă sfătuiesc cu ei, să îi las un pic să aleagă anumite soluții, chiar scenice. Avem o colaborare foarte bună în acest sens.”

Care au fost cele mai dificile partituri de „dezlegat”?

„În general, cele din creația contemporană, dar nu numai. Și perioada Renașterii ridică multe probleme în interpretare, acordaj, intonație. În școala de compoziție românească, dar și internațională, sunt câteva nume care ne-au creat mici „probleme”, pe care am încercat să le rezolvăm. Este vorba despre creația maestrului Remus Georgescu, a maestrului Dan Buciu, din creația europeană – Arne Mellnäs, sau din cea canadiană – lucrarea “Snowform”, a maestrului Raymond Murray Schafer.”

Prezența Corului pe voci egale de la Liceul de Artă „Ion Vidu” din Timișoara s-a făcut simțită la multe evenimente, dar D-voastră, ca dirijor, nu l-ați „expus” foarte frecvent.  Concerte mai puține, tocmai ca ele să fie perfecte.

„Poate că e mult spus „perfect”. Noi tindem spre perfecțiune. În general, două concerte mari într-un an, cel de Colinde și cel din cadrul Festivalului Internațional „Timișoara Muzicală”, atunci când am fost invitați să participăm. Sigur că nu am refuzat invitațiile la festivalurile internaționale, sau să concertăm în străinătate, când am avut posibilități financiare. Preferăm să lucrăm, să așezăm lucrurile, să ieșim pe scenă cu toate amănuntele puse la punct, pe cât este posibil.”

Ce se întâmplă în „atelierul de lucru”?

„Se muncește din greu, cu momente mai de încrâncenare, mai relaxate, mai cu zâmbetul pe buze, mai încruntați când repetăm un fragment, dar cu dorința vădită ca lucrurile să iasă foarte bine. Câteodată, când mă descurajez, ei sunt cei care spun: Lăsați că va ieși bine, haideți să reluăm! Practic e o bucurie la sfârșit, să îi vezi că biruiesc, că pot să ducă foarte bine o partitură, un concert.”

Câteva momente de revelație…

„Atunci când programul parcurs este echilibrat și reușesc să se „țină” foarte bine pe scenă este un moment pe care nu poate nimeni să mi-l ia, prezența lor pe scenă, lumina pe care o au în ochișori, vocile curate atunci când sunt cu toții sănătoși și pot să redea în amănunt tot ce s-a lucrat.”

Au existat momente prin care corul v-a surprins, la modul plăcut, corect?

„Da, sunt multe momente în care poate și eu îi surprind, nu foarte tare, pentru că în general sunt destul de riguroasă cu ceea ce fac la repetiții, nu fac lucruri „spectaculoase” în concert. Uneori, reacția lor este atât de frumoasă și firească, încât îmi permit și eu anumite „libertăți” în interpretare, iar ei îmi răspund, au și acea licărire în priviri, cum că m-au înțeles. Există acel moment de bucurie care plutește, iar dacă simțim și sala alături de noi, poate fi minunat!”

Care este definiția artei dirijorale în viziunea D-voastră?

„Nu știu dacă există o definiție. O dragoste necondiționată asupra a tot ceea ce înseamnă Cor, voci. Dragoste pentru tradiția pe care o avem în țară, față de câteva modele, cum ar fi Corul Madrigal, Corul de Copii Radio, Corul Antifonia de la Cluj, multe alte formații, pentru care am un deosebit respect, dar și pentru munca celor care stau în fața lor. Cred că acest lucru ne marchează și ne obligă la un moment dat.” (prof. dr. Maria Gyuris, dirijor al Corului pe voci egale de la Liceul de Artă „Ion Vidu” din Timișoara)

AUDIO / Interviu prof. dr. Maria Gyuriș, dirijor al Corului pe voci egale de la Liceul de Artă „Ion Vidu”, Timișoara (interviu pentru Radio Timișoara, realizator Simona Stoița):

Sursa foto: arhiva personală Maria Gyuris. Fotografii de Alin Zelenco/Festivalul Vox Mundi.