Cu o istorie de 160 de ani, depoul de locomotive din Timișoara este un muzeu viu imposibil de vizitat

Depoul de locomotive din Timişoara a fost inaugurat în 15 noiembrie 1857, după ce s-a dat în folosinţă linia de cale ferată care făcea legătura între Szeged, Kikinda, Jimbolia şi Timişoara.

Articol de Radio Timișoara, 12 decembrie 2017, 07:00

Lungimea traseului era de 114 kilometri şi unea Banatul de Ungaria şi, mai departe, de Austria. Atunci au fost construite gara si depoul din Iosefin, de la Gara mare.

Depoul de locomotive de la Timişoara este un muzeu viu, care însă nu poate fi vizitat. Deşi calea ferată şi-a pierdut din importanţa de altădată, depoul de lângă Gara de Nord şi-a păstrat aerul de instituţie militarizată.

Pentru a păstra vie această parte a istoriei Timişoarei, inginerul pensionar Ioan Cotoc s-a gândit să lase în urmă monografia “Depoul de locomotive Timişoara”. Ioan Cotoc a început să lucreze la CFR din 1962, în 1989 a devenit şeful Depoului de locomotive, iar în 1995 a ieşit la pensie.

“Cititorii vor găsi în această carte cam toată activitatea ce s-a desfășurat în Depoul Timișoara, de la origini până astăzi. De ce am scris-o? Pentru că, dacă nu o scriam acum, nu  mai avea nimeni cu ce să o scrie. Și așa multe dintre date s-au pierdut. Arhivele s-au mutat cu respectarea regulilor și mai mult fără respectarea regulilor de arhivare. M-am gândit că e momentul să o scriu. Nici eu nu o să trăiesc până-i lumea”, spune Ioan Cotoc.

Inginerul Floria Jebeleanu a lucrat la Regionala CFR între 1968 şi 1992. Acesta a gasit si prelucrat numeroase documente din arhiva depoului.

“Prima linie de cale ferată din Banat a apărut în 1854, între Oraviţa şi Baziaş, pentru transportul cărbunelor din zona Aninei (n.r. era prima linie de cale ferată pe teritoriul actual al României). Apoi, în 1856 s-a deschis gara Oraviţa şi pentru transportul călătorilor, dar numai pe distanţa Oraviţa-Baziaş. În 1863 s-a construit linia ferată Oraviţa-Anina, una dintre cele mai interesante linii de pe teritoriul actual al României, foarte asemănătoare cu o linia de la Semering din Austria. Timişoara era un centru important pentru imperiu, aşa că s-a decis să se construiască o linie ferată şi de la noi. Aşa că s-a făcut linia Szeged-Kikinda-Jimbolia-Timişoara. Să vă imaginaţi ce ritm de lucru era pe vremea aceea, anul următor s-a dat în folosinţă şi linia Timişoara-Voiteni-Moraviţa-Vârşeţ-Biserica Albă”, a povestit Floria Jebeleanu.

Depoul este un muzeu viu, care însă nu poate fi vizitat, pentru ca este în funcţiune şi după 160 de ani. Clădirile sunt cele originale, la fel şi turnul de apă. Multe dintre utilajele şi instalaţiile folosite astazi sunt foarte vechi. Plăcile de întoarcere a locomotivelor sunt si ele originale. Din păcate, la Timisoara nu s-a păstrat decât o singură locomotivă cu aburi.

Ascultați reportajul în format audio realizat de Ștefan Both: