? O „pancardă” este o pancartă cu o greșeală de ortografie

Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/

După ce, în rubrica de ieri, am lămurit care este diferența dintre „protestant” și „protestatar”, astăzi mai rămân în aria cuvintelor din vocabularul protestelor și o să vă spun câteva lucruri despre cuvântul „pancartă” și formele sale incorecte. Sau chiar unul din sinonimele sale mai puțin cunoscute.

Înainte de asta însă, am să mă întorc în anii comunismului fiindcă, de sărbătorile oficiale sau cu prilejul vizitelor lui Nicolae Ceaușescu, pancartele erau nelipsite. Ba chiar aș spune că pancartele erau un tip de comunicare publică cu reguli foarte clare. Puținii absolvenți de Arte Plastice care nu ajungeau la catedră, ci erau angajați pe post de designeri, aveau, între îndatoriri și pe aceea de a scrie frumos acele pancarte ce cuprindeau cele mai gogonate minciuni cu putință.

Cred că toată lumea știe, dar nu e de prisos să vă reamintesc, o pancartă este un afiș scris pe diverse material ce conține un text, o lozincă, un slogan, o înștiințare.

„Pancartă” este un cuvânt ce ne-a venit din limba latină prin intermediul limbii franceze. În limba latină, „pancharta” însemna un document ce consfințea drepturile și posesiunile cuiva. Ceea ce s-ar traduce prin „totalitatea hârtiilor, a documentelor”. Un sinonim perfect, dar mai puțin cunoscut, este „placardă”. Iar cei din Ardeal folosesc un cuvânt german cu exact același sens, „placat”.

În fine,să nu uit o greșeală destul de frecventă: folosirea cuvântului „pancardă” în loc de „pancartă”, așa cum este corect.